juridic - explicat in DEX

juridic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JURÍDIC, -Ă, juridici, -ce, adj. Care ține de drept, privitor la drept. ◊ Persoană juridică = organizație cu patrimoniu propriu și administrație de sine stătătoare, care se bucură de capacitatea de a avea drepturi și obligații. – Din fr. juridique, lat. juridicus.

juridic (Dicționar de neologisme, 1986)
JURÍDIC, -Ă adj. Referitor la drept, la legi. ◊ Persoană juridică v. persoană. [< fr. juridique].

juridic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
JURÍDIC, -Ă adj. referitor la justiție, la drept. (< fr. juridique, lat. iuridicus)

juridic (Dicționaru limbii românești, 1939)
* jurídic, -ă adj. (lat. juridicus, d. jus, juris, drept, dreptate, și dicere, a zice). Care se face în justiție conform regulelor autorităților judiciare: act juridic. De drept, relativ la drept: facultatea juridică. Adv. În mod juridic, din punct de vedere juridic: deciziune motivată juridic.

juridic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jurídic adj. m., pl. jurídici; f. jurídică, pl. jurídice

juridic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
juridic a. ce este conform justiției: sentință juridică.

juridic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JURÍDIC, -Ă, juridici, -ce, adj. Care ține de drept, privitor la drept. ◊ Persoană juridică = organizație cu patrimoniu propriu și administrație de sine stătătoare, care se bucură de capacitatea de a avea drepturi și obligații. — Din fr. juridique, lat. juridicus.