june (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JÚNE, -Ă, juni, -e, adj.,
subst. 1. Adj.,
s. m. și
f. (Astăzi rar) Tânăr. ◊
June prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit.
2. S. m. (
Reg.) Holtei, burlac, becher. –
Lat. juvenis.june (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)júne (júni), s. m. –
1. Tînăr, flăcău. –
2. Bărbat neînsurat, burlac. –
3. (
Adj.) Tînăr. –
Mr. gione „puternic, viteaz”,
megl. june, istr. jure. Lat. jŭvĕnis (Pușcariu 921; Candrea-Dens., 920; REW 4642; DAR; Diez,
Gramm., I, 155),
cf. it. giovine, prov. jovne, fr. jeune, sp. joven, port. jovem. Uzul
adj. este
neol., împrumutat din
fr. jeune. Der. junețe, s. f. (tinerețe), cu
suf. -
ețe, der. neologic, imitînd
it. giovinezza, fr. jeunesse; juni, vb. (a trăi ca burlac);
junie, s. f. (tinerețe; feciorie), cu
suf. -
ie; junime, s. f. (tineret, tinerime), cu
suf. colectiv
-ime; junimist, s. m. (membru al unei celebre asociații literare fondate la Iași, în 1867, cu numele de
Junimea).
june (Dicționaru limbii românești, 1939)júne m. (lat.
jŭvĕnis, tînăr; it.
gióvine, pv.
jovne, fr.
jeune, sp.
joven, pg.
jovem).
Vechĭ. Azĭ. vest. Holteĭ, burlac, flăcăŭ, tînăr neînsurat încă.
Ban. Mire.
Trans. Gimnastic, sportist, membru al uneĭ societățĭ sportive (în Bucov.
arcaș). Adj. și s. (neol. după fr.).
Poet saŭ
iron. Tînăr:
un june desperat.june (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)júne (
înv.,
fam.)
adj. m.,
s. m.,
pl. juni; adj. f.,
s. f. júnă, pl. júnejune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)june a. și m. tânăr. [Lat. JUVENEM].
june (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JÚNE, -Ă, juni, -e, adj.,
s. m.,
s. f. 1.
Adj.,
s. m. și
f. (
înv. și
fam.) Tânăr. ◊
June-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit.
2. S. m. (
Reg.) Holtei, burlac, becher. —
Lat. juvenis.