juncuț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUNCÚȚ, juncuți, s. m. Juncușor. –
Junc +
suf. -uț.juncuț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)juncúț (rar)
s. m.,
pl. juncúțijuncuț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JUNCÚȚ, juncuți, s. m. (Rar) Juncușor. —
June +
suf. -uț.