jugendstil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUGENDSTIL s. n. Curent artistic ilustrat în grafică, arta decorativă, arhitectură, pictură, apărut la sfârșitul
sec. XIX și începutul
sec. XX în Germania și apoi în restul Europei, caracterizat prin importanța acordată esențializării formei și prin bogăția decorației cu motive vegetale. [
Pr.:
iúgăndstil] –
Cuv. germ.jugendstil (Dicționar de neologisme, 1986)JUGENDSTIL s.n. Tendință, manieră neobarocă de la sfârșitul sec. XIX, care acorda o mare importanță efectelor decorative, cultivând cu predilecție exuberanța decorului vegetal, arabescul floral și raporturile de culoare alese arbitrar. [Pron.
iugend-. / <
„Jugend” – revistă din München].
jugendstil (Marele dicționar de neologisme, 2000)JUGENDSTIL [IÚGĂND-]
s. n. tendință, manieră neobarocă de la sfârșitul sec. XIX, care acorda o mare importanță efectelor decorative, cultivând cu predilecție exuberanța decorului vegetal, arabescul floral și raporturile de culoare alese arbitrar. (< germ.
Jugesndstil)
jugendstil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)Júgendstil (germ.) [
pron. ĭúgăndștil/stil] (
gend-stil)
s. n.jugendstil (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)JUGENDSTIL [júgəndstil] (
cuv. germ.;
Jugend, titlul unei reviste)
s. n. Curent artistic manifestat în Germnaia în grafică, arta decorativă, pictură, arhitectură, la sfârșitul
sec. 19 și începutul
sec. 20. Este echivalent cu
modern-style-ul și
art nouveau. Reprezentanți:
F. Stuck, W. Trübner,
M. Klinger, H. Obrist, A. Endell.
V. și
arta 1900.jugendstil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JÚGENDSTIL s. n. Curent artistic ilustrat în grafică, arta decorativă, arhitectură, pictură, apărut la sfârșitul
sec. XIX și începutul
sec. XX în Germania și ulterior în restul Europei, caracterizat prin importanța acordată formei și prin bogăția ornamentației cu motive vegetale. [
Pr.:
ĭúgăndștil, iúgăndstil] —
Cuv. germ.