joagăr (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JOÁGĂR, joagăre, s. n. 1. Ferăstrău cu mai multe pânze drepte, verticale, care funcționează cu o mișcare alternativă, fiind acționat de forța apei curgătoare prin intermediul unei roți de apă.
2. Ferăstrău mare având o pânză lungă cu dinți mari și două mânere, acționat de doi lucrători; beschie. –
Cf. germ. Säger.joagăr (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)joágăr (joágăre), s. n. –
1. Ferăstrău mare care funcționează acționat de forța apei curgătoare. –
2. Ferăstrău mare acționat de doi lucrători, beschie.
Germ. Säger, prin intermediul
săs. *sager (Borcea 194; Tiktin; DAR). –
Der. jogărar, s. m. (lucrător la joagăr).
joagăr (Dicționaru limbii românești, 1939)joágăr (
oa dift.) n., pl.
e (sas.
soger =
sog, fierestrăŭ = germ.
säge, fierestrăŭ).
Vest. Bișchie. Fabrică de prefăcut grinzile în scîndurĭ și numită și
gater și
fabrică de lemne. – În Prah.
jágăr.joagăr (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)joágăr, -e, s.n. – Fierăstrău cu pânză lungă, prevăzut cu două mânere, numit și „ferăstrău de doi„; folosit la tăierea transversală a butucilor sau a lemnelor mai groase (Nistor 1977). – Din germ. Säge „ferăstrău”.
joagăr (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)joágăr s. n.,
pl. joágărejoagăr (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)joagăr n. ferestrău de munte, lângă o apă curgătoare, pentru tăierea buștenilor sau butucilor. [Gorj
jogar, dintr’un primitiv
jog = sas SOG (germ. SÃGE)].
joagăr (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JOÁGĂR, joagăre, s. n. 1. Fierăstrău cu mai multe pânze drepte, verticale, care funcționează cu o mișcare alternativă, fiind acționat de forța apei curgătoare prin intermediul unei roți.
2. Fierăstrău mare având o pânză lungă cu dinți mari și două mânere, acționat de doi lucrători; beschie. —
Cf. germ. Säger.