joacă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JOÁCĂ s. f. Joc (
1), distracție (copilărească). – Din
juca (derivat regresiv).
joacă (Dicționaru limbii românești, 1939)joácă (
oa dift.) f., fără pl. (d.
joc).
Fam. Joc. zburdălnicie:
joaca sparge cojoaca (Prov.).
joacă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)joácă s. f.joacă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)joacă f. joc:
la treabă și la joacă POP. [Țras din
juca].
joacă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JOÁCĂ s. f. Joc (
1), distracție (copilărească). — Din
juca (derivat regresiv).