joian (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)joián s.m. (reg.) plantă ierboasă cu flori albe.
joĭan (Dicționaru limbii românești, 1939)joĭán, -ă adj., pl.
ĭeniĭ, ĭene (d.
Joĭ). Născut Joĭa (vorbind de boĭ și vacĭ). Se întrebuințează maĭ mult ca nume:
hăĭs, Joĭene! S.m. O plantă erbacee umbeliferă cu florĭ albe (
oenanthe crocata). S.f. Un dans popular (Vlah. Rom. Pit. 111, Jiu de sus).
joian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)joián (plantă)
s. m.,
pl. joiénijoian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)Joián (nume de bou)
s. propriu
m.joian (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)joian m. plantă a cării rădăcină conține un suc galben-portocaliu (
Oenanthe crocata). [Origină necunoscută].