jneapăn - explicat in DEX

jneapăn (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JNEÁPĂN, jnepeni, s. m. 1. Jep. 2. Ienupăr. [Var.: jnépen s. m.] – Lat. juniperus.

jneapăn (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
jneápăn (jnépeni), s. m. – 1. Ienupăr (Iuniperus communis). – 2. Nume dat mai multor plante care seamănă cu ienupărul (Iuniperus nana; Pinus Pumilio; Pinus Mughus). – Var. jneap, jin(e)apăn, jireapăn, jneapăr, jnepen(e), șneap(ăn), etc. Mr. giuneapine, megl. juneapin. Lat. ienῑperus, var. pop. de la iunῑperus (Pușcariu, 908; Candrea-Dens., 903; REW 4624; DAR), cf. it. ginepro, sp. enebro. Este dublet al lui ienuper. Var. jneap, pl. jnepi, este un sing. analogic pe baza lui jneapăr(i) considerat ca pl. (Byck-Graur 28). Jep, s. m. (ienupăr) este de la forma anterioară (după Pușcariu, Lr., I, 257, ar fi cuvînt celtic, și preindoeurop. după Lahovary 332). Din rom. provine rut. zenepyr (Candrea, Elemente, 406).

jneapăn (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jneápăn s. m., pl. jnépeni

jneapăn (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
jneapăn m. Mold. și Tr. jepi. [Macedo-român giunapine, cedru = lat. JUNIPERUS, ienupăr, brădișor].

jneapăn (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JNEÁPĂN, jnepeni, s. m. 1. Jep. 2. Ienupăr. [Var.: jnépen s. m.] — Lat. juniperus.