jnăpăi - explicat in DEX

jnăpăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JNĂPĂÍ, jnắpăi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate. – Jnap + suf. -ăi.

jnăpăi (Dicționaru limbii românești, 1939)
jnắpăi și -ĭésc v. tr. (imit d. o interj. jnap îld. jap). Mold. Trans. Lovesc, bat (cu palma saŭ varga).

jnăpăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jnăpăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 jnắpăie, imperf. 3 sg. jnăpăiá; conj. prez. 3 să jnắpăie

jnăpăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JNĂPĂÍ, jnắpăi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate. — Jnap + suf. -ăi.

jnăpăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
jnăpăì v. Mold. a bate cu bățul: iar ne jnăpăia mama GR. [Onomatopee din jnap !].