jnăpăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JNĂPĂÍ, jnắpăi, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A bate. –
Jnap +
suf. -ăi.jnăpăi (Dicționaru limbii românești, 1939)jnắpăi și
-ĭésc v. tr. (imit d. o interj.
jnap îld.
jap).
Mold. Trans. Lovesc, bat (cu palma saŭ varga).
jnăpăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jnăpăí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 3
jnắpăie, imperf. 3
sg. jnăpăiá; conj. prez. 3
să jnắpăiejnăpăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JNĂPĂÍ, jnắpăi, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A bate. —
Jnap +
suf. -ăi.jnăpăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)jnăpăì v. Mold. a bate cu bățul:
iar ne jnăpăia mama GR. [Onomatopee din
jnap !].