jerui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JERUÍ vb. IV.
v. jărui.jerui (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)jeruí2,
jeruiésc, vb. IV (reg.) a pune jaruri (jaloane, marcaje) în pădure.
jerui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JERUÍ vb. IV
v. jărui.jeruì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)jeruì v. a ațâța (cărbunii aprinși):
spânul jerui focul ISP. [V.
jar].