jefuire - explicat in DEX

jefuire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JEFUÍRE, jefuiri, s. f. Acțiunea de a jefui și rezultatul ei. [Var.: (înv.) jecuíre s. f.]. – V. jefui.

jefuire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jefuíre s. f., g.-d. art. jefuírii; pl. jefuíri

jefuire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JEFUÍRE, jefuiri, s. f. Acțiunea de a jefui și rezultatul ei; jaf, pradă, jecmăneală. [Var.: (înv.) jecuíre s. f.] — V. jefui.