javelină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JAVELÍNĂ, javeline, s. f. (Franțuzism
înv.) Suliță lungă și subțire. – Din
fr. javeline.javelină (Marele dicționar de neologisme, 2000)JAVELÍNĂ s. f. suliță lungă și subțire. (< fr.
javeline)
javelină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)javelínă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. javelínei; pl. javelínejavelină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)javelínă f. suliță lungă și subțire ce s’arunca cu mâna (Al.).
javelină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JAVELÍNĂ, javeline, s. f. (
înv.) Suliță lungă și subțire. — Din
fr. javeline.