japiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))JÁPIU, japiuri, s. n. (
Reg.) Așternutul de sub șa; pătură.
japiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)japiu n. Tr. ibâncă. [Origină necunoscută].