jaluzea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JALUZEÁ, jaluzele, s. f. (De obicei la
pl.) Un fel de stor alcătuit din lamele subțiri de lemn, de aluminiu, de material plastic etc., așezate paralel și orizontal pe două chingi sau lănțișoare în așa fel încât, atunci când sunt trase în jos, să împiedice pătrunderea luminii în încăperi; persiană. – După
fr. jalousie.jaluzea (Dicționar de neologisme, 1986)JALUZÉA s.f. (
De obicei la pl.) Stor confecționat din șipci așezate în așa fel încât să se poată strânge sau desface după trebuință. [Pl.
-ele, -zii. / < fr.
jalousie].
jaluzea (Marele dicționar de neologisme, 2000)JALUZÉA s. f. (pl.) 1. stor din șipci care se pot strânge sau desface după trebuință. 2. dispozitiv montat în fața lentilei unui proiector pentru reducerea fluxului luminos. (< fr.
jalousie)
jaluzea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jaluzeá s. f.,
art. jaluzeáua, g.-d. art. jaluzélei; pl. jaluzéle, art. jaluzélelejaluzea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)jaluzeá f. pl. zăbrele de lemn ce se pun la ferestre, prin care se poate vedea fără a fi văzut (= fr.
jalousie).
jaluzea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JALUZEÁ, jaluzele, s. f. (De obicei la
pl.) Un fel de stor alcătuit din lamele subțiri de lemn, de aluminiu, de material plastic etc., așezate paralel și orizontal pe două chingi sau lănțișoare în așa fel încât, atunci când sunt trase în jos, să împiedice pătrunderea luminii în încăperi; persiană. — După
fr. jalousie.