ișlicar - explicat in DEX

ișlicar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IȘLICÁR, ișlicari, s. m. (Înv.) 1. Persoană care purta ișlic; p. ext. boier conservator, retrograd, refractar la ideile progresiste. 2. Fabricant sau negustor de ișlice. – Ișlic + suf. -ar.

ișlicar (Dicționaru limbii românești, 1939)
ișlicár m. (d. ișlic). Fabricant orĭ vînzător de ișlice. Boĭer purtător de ișlic. Fig. Iron. Boĭer retrograd. – Mold. șl-. V. bașcaliŭ, pantalonar, surtucar.

ișlicar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ișlicár (înv.) s. m., pl. ișlicári

ișlicar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ișlicar m. 1. fabricant de ișlice: croitori, ișlicari, curelari GHICA; 2. (ironic) boier retrograd: unii numiau pe cei bătrâni rugini învechite, ișlicari, strigoi CR.

ișlicar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IȘLICÁR, ișlicari, s. m. (Înv.) 1. Persoană care purta ișlic; p. ext. boier conservator, retrograd, refractar la ideile progresiste. 2. Fabricant sau negustor de ișlice. — Ișlic + suf. -ar.