izostazie (Dicționar de neologisme, 1986)IZOSTAZÍE s.f. (
Geol.) Teorie potrivit căreia între diversele compartimente ale scoarței terestre ar exista un echilibru relativ datorită diferențelor de densitate ale materialelor lor. [< fr.
isostasie, cf. gr.
isos – egal,
stasis – așezare].
izostazie (Marele dicționar de neologisme, 2000)IZOSTAZÍE s. f. teorie potrivit căreia între diversele compartimente ale scoarței terestre e un echilibru relativ, datorită diferențelor de densitate a materialelor lor. (< fr.
isostasie)
izostazie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)IZOSTAZÍE (‹ {i}; {s}
izo- +
gr. stasis „stabilitate”)
s. f. Teorie formulată de astronomul englez
G.B. Airy în anul 1855, care presupune existența unei stări de echilibru relativ, ca urmare a diferenței de densitate, între sectoarele ridicate și cele coborâte ale scoarței Pământului.
izostazie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!izostazíe (-zos-ta-/-zo-sta-) s. f.,
art. izostazía, g.-d. izostazíi, art. izostazíei