izoglosă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IZOGLÓSĂ s. f. v. isoglosă.izoglosă (Dicționar de neologisme, 1986)IZOGLÓSĂ s.f. v.
isoglosă.
izoglosă (Marele dicționar de neologisme, 2000)IZOGLÓSĂ s. f. linie care arată pe o hartă lingvistică limitele teritoriale ale unei particularități de limbă. (< fr.
isoglosse)
izoglosă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)izoglósă (-zo-glo-) s. f.,
g.-d. art. izoglósei; pl. izoglóseizoglosă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IZOGLÓSĂ, izoglose, s. f. Linie care marchează, pe o hartă lingvistică, limitele răspândirii unui fenomen fonetic, lexical sau morfologic. [
Var.:
isoglósă s. f.] — Din
fr. isoglosse.