izoedric - explicat in DEX

izoedric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IZOÉDRIC, -Ă, izoedrici, -ce, adj. (Despre corpuri geometrice) Care are toate fețele egale. – Din fr. isoédrique.

izoedric (Dicționar de neologisme, 1986)
IZOÉDRIC, -Ă adj. (Despre corpuri geometrice) Cu fețele egale. [Var. isoedric, -ă adj. / < fr. isoédrique, cf. gr. isos – egal, hedra – suprafață].

izoedric (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IZOÉDRIC, -Ă adj. (despre corpuri geometrice, cristale) cu fețele egale. (< fr. isoédrique)

izoedric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
izoédric (-e-dric) adj. m., pl. izoédrici; f. izoédrică, pl. izoédrice

izoedric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IZOÉDRIC, -Ă, izoedrici, -ce, adj. (Despre corpuri geometrice) Care are toate fețele egale. — Din fr. isoédrique.