izocronism (Dicționar de neologisme, 1986)IZOCRONÍSM s.n. Însușirea de a fi izocron. ♦ Proprietate a unor fenomene periodice de a se repeta în mod identic după o perioadă anumită de timp. ♦ Stare a două celule nervoase sau musculare având aceeași cronaxie. [Var.
isocronism s.n. / cf. fr.
isochronisme].
izocronism (Marele dicționar de neologisme, 2000)IZOCRONÍSM s. n. 1. proprietate a unor fenomene de a fi izocrone. 2. stare a două celule nervoase sau musculare care au aceeași cronaxie. (< fr.
isochronisme)
izocronism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)IZOCRONÍSM (‹
fr. {i})
s. m. 1. Proprietate a dou[ sau a mai multor fenomene de a fi izocrone (
ex. i. micilor oscilații ale pendulului).
2. (
FIZIOL.) Existența unor valori apropiate ale cronaxiilor verigilor unui arc reflex, condiționând, în anumite cazuri, transmiterea sinaptică a excitației.
izocronism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)izocronísm (-zo-cro-) s. n.