izocron - explicat in DEX

izocron (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IZOCRÓN, -Ă, izocroni, -e, adj. (Despre procesele sau transformările de stare fizică sau chimică) Care are durată egală. – Din fr. isochrone.

izocron (Dicționar de neologisme, 1986)
IZOCRÓN, -Ă adj. (Despre fenomene) Care se repetă la intervale de timp egale, care are o durată egală cu un altul. // s.f. izocronă – linie care unește punctele egal depărtate în timp de un punct dat. [Var. isocron, -ă adj., s.f. / cf. fr. isochrone, gr. isos – egal, chronos – timp].

izocron (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IZOCRÓN, -Ă I. adj. care se repetă identic la intervale de timp egale; de durate egale. II. s. f. linie care unește punctele egal depărtate în timp de un punct dat. (< fr. isochrone)

izocron (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
izocrón (-zo-cron) adj. m., pl. izocróni; f. izocrónă, pl. izocróne

izocron (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IZOCRÓN, -Ă, izocroni, -e, adj. (Despre procesele sau transformările de stare fizică sau chimică) Care are durată egală. — Din fr. isochrone.