izocor - explicat in DEX

izocor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IZOCÓR, -Ă, izocori, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procesele sau transformările sistemelor fizice) Care are loc la un volum constant. 2. S. f. Curbă care reprezintă pe o diagramă o transformare izocoră (1). – Din fr. isochore.

izocor (Dicționar de neologisme, 1986)
IZOCÓR, -Ă adj. (Despre transformările unui sistem fizic) Care se face la un volum constant. // s.f. izocoră – linie de-a lungul căreia un sistem fizic are același volum. [Var. isocor, -ă adj., s.f. / < fr. isochore].

izocor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IZOCÓR, -Ă I. adj. (despre transformările unui sistem fizic) care are loc la volum constant; izoster. II. s. f. linie de-a lungul căreia un sistem fizic are același volum. (< fr. isochore)

izocor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
izocór adj. m., pl. izocóri; f. izocóră, pl. izocóre

izocor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IZOCÓR, -Ă, izocori, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procesele sau transformările sistemelor fizice) Care are loc la un volum constant. 2. S. f. Curbă care reprezintă pe o diagramă o transformare izocoră (1). — Din fr. isochore.