izoclină - explicat in DEX

izoclină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IZOCLÍNĂ, izocline, s. f. Linie care unește, pe o hartă, punctele care au aceeași înclinație magnetică. – Din fr. isocline.

izoclină
IZOCLÍNĂ s. f. v. izoclin [în DN].

izoclină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
izoclínă (-zo-cli-) s. f., g.-d. art. izoclínei; pl. izoclíne

izoclină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IZOCLÍNĂ, izocline, s. f. Linie care unește, pe o hartă, punctele care au aceeași înclinație magnetică. — Din fr. isocline.