iznoavă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IZNOÁVĂ, iznoave, s. f. (
Pop.)
1. Lucru nou, noutate; născocire. ◊
Loc. adv. De iznoavă = din nou, de la capăt, încă o dată.
2. Poznă, glumă, ghidușie; minciună, scornitură. – Din
sl. izŭ nova „din nou”.