iznoavă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IZNOÁVĂ, iznoave, s. f. (
Pop.)
1. Lucru nou, noutate; născocire. ◊
Loc. adv. De iznoavă = din nou, de la capăt, încă o dată.
2. Poznă, glumă, ghidușie; minciună, scornitură. – Din
sl. izŭ nova „din nou”.
iznoavă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)iznoávă (iznoáve), s. f. –
1. Noutate. –
2. (
Mold.) Glumă, banc.
Sl. izŭ nova „din nou”. Cuvînt rar, se folosește mai ales în expresia
iznoavă (
var. de la
iznov) „altă dată” (Miklosich,
Slaw. Elem., 32; Tiktin; DAR). Probabil de aici
snoavă, s. f. (glumă, banc),
var. znoavă, și poate și
snoabă (
var. znoabă),
s. f. (Banat, poznă).
iznoavă (Dicționaru limbii românești, 1939)iznoávă (
oa dift.) f., pl.
e (vsl.
izŭ nova, din noŭ; bg.
iznovo, sîrb.
iznova și
snova, rus.
íznovo. V.
znoavă, novac, noiță).
Rar azĭ. Înoire, schimbare. Znoavă (noutate), poznă povestită.
De iznoavă, din noŭ.
iznoavă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iznoávă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. iznoávei; pl. iznoáveiznoavă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)iznoavă f. Mold.
1. lucru nou și neauzit, poznă:
nu-l duce capul... la atâtea iznoave CR.;
de iznoavă, din nou;
2. snoavă:
să te strici de râs de iznoavele lui Ivan CR. [Slav. IZŬ NOVA, din nou, iarăși].
iznoavă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IZNOÁVĂ, iznoave, s. f. (
Pop.)
1. Lucru nou, noutate; născocire. ◊
Loc. adv. De iznoavă = din nou, de la capăt, încă o dată.
2. Poznă, glumă, ghidușie; minciună, scornitură. — Din
sl. izŭ nova „din nou”.