izmenit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IZMENÍT, -Ă, izmeniți, -te, adj.,
s. m. și
f. (
Fam.) (Om) afectat, fandosit, mofturos. –
V. izmeni.izmenit (Dicționar de argou al limbii române, 2007)izmenit, -ă, izmeniți, -te adj. afectat, fandosit, mofturos
izmenit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)izmenít (
fam.)
adj. m.,
s. m.,
pl. izmeníți; adj. f.,
s. f. izmenítă, pl. izmeníteizmenit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IZMENÍT, -Ă, izmeniți, -te, adj.,
s. m. și
f. (
Fam.) (Om) afectat, fandosit, mofturos. —
V. izmeni.