izmeneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IZMENEÁLĂ, izmeneli, s. f. (
Fam.) Purtare, atitudine afectată, lipsită de seriozitate, pretențioasă; fandoseală, sclifoseală. ♦ Strâmbătură, grimasă. –
Izmeni +
suf. -eală.izmeneală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)izmeneală, izmeneli s. f. 1. purtare, atitudine afectată / pretențioasă; fandoseală
2. strâmbătură, grimasă
izmeneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)izmeneálă (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. izmenélii; pl. izmenéliizmeneală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IZMENEÁLĂ, izmeneli, s. f. (
Fam.) Purtare, atitudine afectată, lipsită de seriozitate, pretențioasă; fandoseală, sclifoseală. ♦ Strâmbătură, grimasă. —
Izmeni + suf. -eală.