izmene (Dicționaru limbii românești, 1939)
izméne f. pl. (vsl. izmĭena, schimbare, adică „schimburĭ, primenelĭ” [ca și it. mutande, izmene d. mutare, a muta, a schimba]. V. izmenesc). Pantalonĭ de pînză care se poartă pe dedesupt [!], ca și cămașa. – Sing. izmeánă (în nord izmană, ca pomană) rar întrebuințat, cu înț. de „crac de izmene”. V. nădragĭ.
izmene (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
izmene f. pl. pantaloni de pânză: ce se poartă dedesubt. [Slav. IZMĬENA, schimbare (cf. schimburi = rufe)].