iuruși(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) IURUȘÍ,iurușesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A năvăli. – Din iuruș.
iurușì(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) iurușì v. a da năvală: Turcii în casă iurușia POP.