iurtă - explicat in DEX

iurtă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IÚRTĂ, iurte, s. f. Locuință demontabilă, specifică pentru populațiile nomade mongole sau turcice, de formă conică (la mongoli) sau semisferică (la turci), alcătuită dintr-un schelet din zăbrele de lemn în formă de cerc, acoperit cu pâslă. – Din rus. iurta.

iurtă (Dicționar de neologisme, 1986)
IÚRTĂ s.f. Colibă din pâslă, din piei etc., folosită de nomazii din Asia Centrală. [< rus. jurta].

iurtă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IÚRTĂ s. f. colibă din pâslă, din piei etc. folosită de nomazii din Asia Centrală. (< rus. iurta)

iurtă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iúrtă s. f., g.-d. art. iurtei; pl. iúrte

iurtă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IÚRTĂ, iurte, s. f. Locuință demontabilă, specifică populațiilor nomade mongole sau turcice, de formă conică (la mongoli) sau semisferică (la turci), alcătuită dintr-un schelet din zăbrele de lemn în formă de cerc, acoperit cu pâslă. — Din rus. iurta.