isteție(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ISTEȚÍE,isteții, s. f. Istețime. – Isteț + suf. -le.
isteție(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) istețíe (înv.) s. f., art. istețía, g.-d. art. istețíei; pl. istețíi, art. istețíile
isteție(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ISTEȚÍE,isteții, s. f. (Înv.) Istețime. — Isteț + suf. -ie.