isterie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ISTERÍE, isterii, s. f. Boală nervoasă caracterizată prin apariția unor simptome neurologice foarte variate, nejustificate de existența unor leziuni și declanșate prin șocuri emotive (accese de râs sau de plâns, convulsii, sufocări etc.), sugestie sau autosugestie etc. – Din
fr. hystérie, it. isteria.isterie (Dicționar de neologisme, 1986)ISTERÍE s.f. Boală nervoasă manifestată prin tulburări ale sensibilității, prin convulsii etc., nejustificate de existența unor leziuni. [Gen.
-iei, var.
histerie s.f. / cf. fr.
hystérie < gr.
hystera – uter].
isterie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ISTERÍE s. f. formă de nevroză manifestată prin excitabilitate mărită, accese convulsive, agresivitate etc. (< fr.
hystérie, it.
isteria)
isterie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)isteríe (isteríi), s. f. – Boală nervoasă manifestată prin accese de rîs sau de plîns, convulsii etc. –
Var. histerie. Fr. hystérie. –
Der. isteric, adj., din
fr. hystérique; istericos, adj. (isteric), din
ngr. ὐστεριϰός,
sec. XIX,
înv.;
istericó, s. n. (isterie), din
ngr. ὐστεριϰόν (Gáldi 203);
istericale, s. f. pl. (isterie), din
ngr. ὐστεριϰά.
isterie (Dicționaru limbii românești, 1939)*isteríe f. (d.
isteric; fr.
hystérie).
Med. Afecțiune nervoasă caracterizată pin [!] sufocațiunĭ, convulsiunĭ ș. a. și considerată pe nedrept ca particulară numaĭ femeiĭ.
isterie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)isteríe s. f.,
art. istería, g.-d. art. isteríei; pl. isteríi, art. isteríileisterie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)isterie f. boală nervoasă.
isterie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ISTERÍE, isterii, s. f. Tulburare mintală manifestată prin descărcări emoționale, leșin, sugestibilitate, simptome fără bază organică. — Din
fr. hystérie, it. isteria.