ispăși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ISPĂȘÍ, ispășesc, vb. IV.
Tranz. 1. A suferi din cauza unei greșeli, a o răscumpăra prin suferință. ♦ A executa o pedeapsă privativă de libertate în urma condamnării; a expia.
2. (
Înv.) A cerceta și a evalua paguba făcută (de vite) pe proprietatea altuia. [
Var.: (
înv.)
spășí vb. IV] – Din
sl. sŭpasiti „a mântui”.
ispăși (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ispășí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ispășésc, imperf. 3
sg. ispășeá; conj. prez. 3
să ispășeáscăispăși (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ISPĂȘÍ, ispășesc, vb. IV.
Tranz. 1. A suferi din cauza unei greșeli, a o răscumpăra prin suferință. ♦ A executa o pedeapsă privativă de libertate în urma condamnării; a expia.
2. (
Înv.) A cerceta și a evalua paguba făcută (de vite) pe proprietatea altuia. [
Var.: (
înv.)
spășí vb. IV] — Din
sl. sŭpasiti „a mântui”.
ispășì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ispășì v. a prețui paguba făcută de vite într’o țarină:
când s’o ispăși cânepa CR. [V.
ispașă].
ispășì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ispășì v.
a expia: cu amarnice dureri am ispășit păcătoasa-mi rătăcire OD. [Slav. SŬPASITI, a mântui].