isprăvnicie - explicat in DEX

isprăvnicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ISPRĂVNICÍE, isprăvnicii, s. f. 1. Funcția de ispravnic. 2. Instituție condusă de ispravnic; reședința ispravnicului. – Ispravnic + suf. -le.

isprăvnicie (Dicționaru limbii românești, 1939)
isprăvnicíe f. Funcțiunea ispravniculuĭ. Localu unde e cancelaria luĭ.

isprăvnicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
isprăvnicíe s. f., art. isprăvnicía, g.-d. art. isprăvnicíei; pl. isprăvnicíi, art. isprăvnicíile

isprăvnicie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
isprăvnicie f. funcțiunea sau localul ispravnicului: ce pricină ai la isprăvnicie? AL.

isprăvnicie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ISPRĂVNICÍE, isprăvnicii, s. f. 1. Funcția de ispravnic. 2. Instituție condusă de ispravnic; reședința ispravnicului. — Ispravnic + suf. -ie.