isprăvnicel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ISPRĂVNICÉL, isprăvnicei, s. m. Subaltern al vătafului care supraveghea munca argaților unei moșii. –
Ispravnic +
suf. -el.isprăvnicel (Dicționaru limbii românești, 1939)isprăvnicél m., pl.
eĭ (d.
ispravnic). Vătăjel, logofăt, martalog, mic funcționar care supraveghează lucrătoriĭ la moșie. – În vest
isprămnicel.isprăvnicel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)isprăvnicél s. m.,
pl. isprăvnicéi, art. isprăvnicéiiisprăvnicel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)isprăvnicel m. subprefect, numit și
zapciu: trimise pe isprăvnicel să cheme satul FIL.
isprăvnicel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ISPRĂVNICÉL, isprăvnicei, s. m. Subaltern al vătafului care supraveghea munca argaților unei moșii. —
Ispravnic +
suf. -el.