ispravă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ISPRÁVĂ, isprăvi, s. f. 1. Faptă, treabă, acțiune dusă (cu bine) până la capăt, îndeplinită cu succes;
p. ext. aventură. ◊
Loc. adj. De ispravă = (despre oameni) cumsecade, vrednic; (despre acțiuni) bun, remarcabil.
De nici o (sau
nici de o)
ispravă = care nu e bun de nimic, care nu inspiră încredere. ♦ (
Ir.) Poznă, năzdrăvănie.
2. Rezultat bun obținut în urma unor eforturi; succes, reușită, izbândă. ◊
Expr. Fără nici o (sau
vreo)
ispravă = fără nici un rezultat; zadarnic. – Din
sl. isprava, bg. izprava.ispravă (Dicționaru limbii românești, 1939)isprávă f., pl.
ăvĭ (vsl.
isprava, corecțiune, îndreptare. V.
pravilă). Faptă, execuțiune (maĭ ales iron. saŭ fam.):
Ce maĭ ispravă! N´aĭ făcut nicĭ o ispravă! Faptă vitejească:
isprăvile luĭ Papură-Vodă. Execuțiune, sfîrșit, rezultat:
a lăsa lucru fără ispravă (neterminat).
A face un lucru de ispravă, a-l face bine și a-l termina.
Om de ispravă, om serios, harnic.
ispravă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)isprávă s. f.,
g.-d. art. isprắvii; pl. isprắviispravă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ispravă f.
1. rezultat mai ales favorabil:
mă tem să nu te întorci fără nicio ispravă ISP.;
2. deplină execuțiune:
când te apuci la vreo treabă, n’o lăsa fără ispravă PANN;
3. faptă mai adesea strălucită:
multe și mari isprăvi; (ironic)
ce mai ispravă! 4. fig. probitate:
om de ispravă. [Slav. ISPRAVA, corecțiune].
ispravă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ISPRÁVĂ, isprăvi, s. f. 1. Faptă, treabă, acțiune dusă (cu bine) până la capăt, îndeplinită cu succes;
p. ext. aventură. ◊
Loc. adj. De ispravă = (despre oameni) cumsecade, vrednic; (despre acțiuni) bun, remarcabil.
De nicio (sau
nici de o)
ispravă = care nu e bun de nimic, care nu inspiră încredere. ♦ (
Ir.) Poznă, năzdrăvănie.
2. Rezultat bun obținut în urma unor eforturi; succes, reușită, izbândă. ◊
Expr. Fără nicio (sau
vreo)
ispravă = fără niciun rezultat; zadarnic. — Din
sl. isprava, bg. izprava.