isprăvnicesc - explicat in DEX

isprăvnicesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ISPRĂVNICÉSC, -EÁSCĂ, isprăvnicești, adj. Care ține de ispravnic sau de isprăvnicie, privitor la ispravnic sau la isprăvnicie. – Ispravnic + suf. -esc.

isprăvnicesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) isprăvnicésc, -eáscă adj. De ispravnic.

isprăvnicesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) isprăvnicésc v. tr. Fac ispravnic. V. refl. Devin ispravnic. V. intr. Funcționez ca ispravnic.

isprăvnicesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
isprăvnicésc (înv.) adj. m., f. isprăvniceáscă; pl. m. și f. isprăvnicéști

isprăvnicesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
isprăvnicesc a. de ispravnic: gătirea conacului isprăvnicesc FIL.

isprăvnicesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ISPRĂVNICÉSC, -EÁSCĂ, isprăvnicești, adj. Care ține de ispravnic sau de isprăvnicie, privitor la ispravnic sau la isprăvnicie. — Ispravnic + suf. -esc.