isprăvniceasă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ISPRĂVNICEÁSĂ,isprăvnicese, s. f. Soția ispravnicului. – Ispravnic + suf. -easă.
isprăvniceasă(Dicționaru limbii românești, 1939) isprăvniceásă f., pl. ese. Nevastă de ispravnic.
isprăvniceasă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) isprăvniceásă (înv.) s. f., g.-d. art. isprăvnicései; pl. isprăvnicése
isprăvniceasă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ISPRĂVNICEÁSĂ,isprăvnicese, s. f. Soția ispravnicului. — Ispravnic + suf. -easă.