ispol - explicat in DEX

ispol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ISPÓL, ispoale, s. n. Căuș de lemn sau de tablă, folosit pentru scoaterea apei din barcă, din luntre etc. – Din bg. izpol.

ispol (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ispól (ispoále), s. n. – Căuș, linguroi. Bg. izpol, sl. izpolŭ (Tiktin; DAR).

ispol (Dicționaru limbii românești, 1939)
ispól n., pl. oale (bg. izpol, vsl. ispolŭ, sŭpolŭ, ispol). Dun. Căușu (vasu) de lemn cu care se scoate apa care pătrunde în barcă. – Pe la Zimnicea și ispór. V. meredeŭ.

ispol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ispól (reg.) s. n., pl. ispoále

ispol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ispol n. Mold. căuș de scos apă din luntre. [Slav. ISPOLŬ].

ispol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ISPÓL, ispoale, s. n. Căuș de lemn sau de tablă, foiosit pentru scoaterea apei din barcă, din luntre etc. — Din bg. izpol.