ispitit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ISPITÍT, -Ă, ispitiți, -te, adj. 1. Ademenit, sedus.
2. (
Înv.; despre oameni) Încercat
2, experimentat. –
V. ispiti.ispitit (Dicționaru limbii românești, 1939)ispitít, -ă adj.
Vechĭ. Tentat. Trecut pin [!] multe ispite, încercat, experimentat.
ispitit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ispitit a.
1. încercat;
2. experimentat:
oștean vechiu și ispitit NEGR.
ispitit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ISPITÍT, -Ă, ispitiți, -te, adj. 1. Ademenit, sedus.
2. (
Înv.; despre oameni) Încercat
2, experimentat. —
V. ispiti.