ispitire - explicat in DEX

ispitire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ISPITÍRE, ispitiri, s. f. I. Acțiunea de a ispiti și rezultatul ei. 1. Ademenire, tentație, seducere. 2. (Înv.) Punere la încercare, la probă. ♦ Încercarea prin care trece cineva. 3. (Înv.) Experiență. II. (Înv.) Demers, intervenție; încercare, sforțare. – V. ispiti.

ispitire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ispitíre s. f., g.-d. art. ispitírii; pl. ispitíri

ispitire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ISPITÍRE, ispitiri, s. f. I. Acțimiea de a ispiti și rezultatul ei. 1. Ademenire, tentație, seducere. 2. (Înv.) Punere la încercare, la probă. ♦ Încercarea prin care trece cineva. 3. (Înv.) Experiență. II. (Înv.) Demers, intervenție; încercare, sforțare. — V. ispiti.