ispiti - explicat in DEX

ispiti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ISPITÍ, ispitesc, vb. IV. Tranz. 1. A atrage (spre rău) a ademeni, a tenta, a momi. ♦ Refl. (Înv.) A se lăsa ademenit, a cădea în ispită, a greși. 2. (Înv.) A pune la încercare sau la o probă pe cineva sau sentimentele, caracterul cuiva. 3. (Înv. și pop.) A cerceta, a examina; p. ext. a descoase. 4. (Înv.) A constata; a descoperi, a afla. – Din sl. ispytati.

ispiti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ispití (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispitésc, imperf. 3 sg. ispiteá; conj. prez. 3 să ispiteáscă

ispiti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ISPITÍ, ispitesc, vb. IV. Tranz. 1. A atrage (spre rău) a ademeni, a tenta, a momi. ♦ Refl. (Înv.) A se lăsa ademenit, a cădea în ispită, a greși. 2. (Înv.). A pune la încercare sau la o probă pe cineva sau sentimentele, caracterul cuiva. 3. (Înv. și pop.) A cerceta, a examina; p. ext. a descoase. 4. (Înv.) A constata; a descoperi, a afla. — Din sl. ispytati.

ispitì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ispitì v. 1. a (se) încerca: alte cete se ispitiau a trece prin alte vaduri BĂLC.; 2. a cerceta, a supune la cercare: filozofi să vie să ispitească cu învățăturile lor pe fiul său ISP.; 3. a afla: Radu ispitise mai de mult că... OD. [Slav. ISPITATI, a cerceta].