ispită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ISPÍTĂ, ispite, s. f. 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție; îndemn (spre rău), ademenire, tentație, seducție;
p. ext. păcat.
2. (
Înv.) Încercare, probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credința etc.
3. (
Înv.) Cercetare, examinare, studiu.
4. (
Înv.) Experiență. – Din
ispiti (derivat regresiv).