ispită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ISPÍTĂ, ispite, s. f. 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție; îndemn (spre rău), ademenire, tentație, seducție;
p. ext. păcat.
2. (
Înv.) Încercare, probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credința etc.
3. (
Înv.) Cercetare, examinare, studiu.
4. (
Înv.) Experiență. – Din
ispiti (derivat regresiv).
ispită (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ispítă (ispíte), s. f. –
1. Cercetare, investigație, studiu, examen. –
2. Efort, sforțare. –
3. Probă, încercare, experiment. –
4. Experiență, cunoaștere directă. –
5. Ademenire, seducere, tentație.
Sl. ispytĭ, cf. bg. ispit (Miklosich,
Slaw. Elem., 24; Miklosich,
Lexicon, 267; Cihac, II, 151; DAR) sau postverbal de la
ispiti (Tiktin). Toate uzurile sînt
înv., cu excepția ultimului. –
Der. ispiti, vb. (a căuta, a cerceta, a examina; a întreba; a spiona; a încerca, a căuta să;
refl., a se încumeta, a fi tentat; a pune la încercare; a tenta, a seduce), din
sl. ispitati (toate uzurile sînt
înv., cu excepția ultimului);
ispiteală, s. f. (probă, încercare),
înv.;
ispititor, adj. (ademenitor);
ispitaci, adj. (capabil, iscusit), format ca
iscodaci.ispită (Dicționaru limbii românești, 1939)ispítă f., pl.
e (vsl.
ispytŭ, cercetare peste tot; sîrb.
ispit, examin [!]). Tentațiune, încercare. Ceĭa ce te face să cazĭ în ispită.
A cădea în ispită, a nu putea să te abțiĭ de la păcat.
A duce în ispită, a atrage spre păcat.
ispită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ispítă s. f.,
g.-d. art. ispítei; pl. ispíteispită (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ispită f.
1. îndemn spre rău:
să te ferească Dumnezeu de ispită! CR.;
2.
ceea ce provoacă ispita:
ispitele lumii sunt multe și de tot felul OD.;
3. pl. suferințe, nenorociri:
trecuse prin fel de fel de ispite și nevoi; 4. experiență, tentativă. [Slav. ISPYTŬ, cercetare].
ispită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ISPÍTĂ, ispite, s. f. 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție; îndemn (spre rău), ademenire, tentație, seducție;
p. ext. păcat.
2. (
Înv.) Încercare, probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credința etc.
3. (
Înv.) Cercetare, examinare, studiu.
4. (
Înv.) Experiență. — Din
ispiti (derivat regresiv).