ispisoc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ISPISÓC, ispisoace, s. n. (
Înv.) Hrisov, document vechi. – Din
rus. spisok.ispisoc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ispisóc (ispisoáce), s. n. – Document, titlu, țidulă, decret. Din
sl. ispisati „a scrie”,
cf. rus. spisok „copie” (Cihac, II, 151; Tiktin; DAR).
ispisoc (Dicționaru limbii românești, 1939)ispisóc n., pl.
oace (vsl.
*is-pisŭkŭ, ispisŭ, copie, act, d.
is-pisati, a scrie, a copia; rus.
spisok, listă, registru, copie. V.
letopiseț, zapis).
Vechĭ. Act, document. V.
hrisov.ispisoc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ispisóc (
înv.)
s. n.,
pl. ispisoáceispisoc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ispisoc n. vechiu act domnesc, în special hrisoave dela Domnii Moldovei (sec. XIV-XVII) scrise slavonește. [Rus. SPISOKŬ, copie (din slav. ISPYSŬ, autograf)].
ispisoc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ISPISÓC, ispisoace, s. n. (
Înv.) Hrisov, document vechi. — Din
rus. spisok.