ispăși (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ISPĂȘÍ, ispășesc, vb. IV.
Tranz. 1. A suferi din cauza unei greșeli, a o răscumpăra prin suferință. ♦ A executa o pedeapsă privativă de libertate în urma condamnării; a expia.
2. (
Înv.) A cerceta și a evalua paguba făcută (de vite) pe proprietatea altuia. [
Var.: (
înv.)
spășí vb. IV] – Din
sl. sŭpasiti „a mântui”.