ispașă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ISPÁȘĂ s. f. (
Înv.) Despăgubire, amendă plătită pentru stricăciunile făcute de vitele intrate pe un teren (cultivat) străin;
p. ext. constatarea la fața locului a acestor stricăciuni. – Din
ispăși (derivat regresiv).