ispășenie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ISPĂȘÉNIE,ispășenii, s. f. (Înv.) Ispășire. – Ispăși + suf. -enie.
ispășenie(Dicționaru limbii românești, 1939) ispășénie f. Vechĭ. Ispășire. – La Flm. ispășánie, „ispașă”.
ispășenie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ispășénie (înv.) (-ni-e) s. f., art. ispășénia(-ni-a), g.-d. art. ispășéniei; pl. ispășénii, art. ispășéniile(-ni-i-)
ispășenie(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ISPĂȘÉNIE,ispășenii, s. f. (Înv.) Ispășire. — Ispăși + suf. -enie.