isoscel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ISOSCÉL, isoscele, adj. (Despre un triunghi) Care are două laturi egale; (despre un trapez) ale cărui laturi neparalele sunt egale. – Din
fr. isocèle, lat. isosceles.isoscel (Marele dicționar de neologisme, 2000)ISOSCÉL adj. (despre triunghiuri) cu două laturi egale; (despre trapeze) cu laturile neparalele congruente. (< fr.
isocèle, lat.
isosceles)
isoscel (Dicționaru limbii românești, 1939)*isoscél, -ă adj. (vgr.
isoskelés, d.
isos, egal, și
skélos, picĭor).
Geom. Care are doŭă laturĭ egale:
triunghĭ isoscel. – Și
izo- (după fr.).
isoscel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)isoscél (triunghi ~) adj. m.;
pl. f. isoscéleisoscel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)isoscel a.
Geom. Se zice de un triunghiu care are două laturi egale.
isoscel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ISOSCÉL, isoscele, adj. (Despre un triunghi) Care are două laturi egale; (despre un trapez) ale cărui laturi neparalele sunt egale. — Din
fr. isocèle, lat. isosceles.