isop - explicat in DEX

isop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ISÓP, isopi, s. m. Mic arbust exotic cu flori albastre, mai rar roșii sau albe, cultivat la noi ca plantă ornamentală (Hyssopus officinalis). – Din sl. isopŭ.

isop (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
isóp (isópi), s. m. – 1. Hisop, arbust (Hyssopus officinalis). – 2. Săpunăriță (Saponaria officinalis). – Mr. isop. Gr. ὔσσωπον, în parte prin intermediul sl. isopŭ. Sec. XVI.

isop (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ISÓP, (1) isopi, s. m., (2) isopuri, s. n. 1. Mic arbust exotic cu flori albe sau albastre, cultivat la noi ca plantă ornamentală (Hyssopus officinalis). 2. Ulei sau parfum extras din frunzele acestui arbust. – Slav (v. sl. isopŭ <gr.).

isop (Dicționaru limbii românești, 1939)
isóp m. (vsl. isopu, gr. ῾yssopos, d. ebr. izob; lat. hyssópus și -um, fr. hysope, maĭ vechĭ hyssope). O plantă neidentificată, pomenită în biblie ca foarte mică și care se întrebuința la făcut fiștoace (ca și busuĭocu, cu care se înrudește): De la cedru pînă la isop, de la vlădică pînă la opincă. Stropimă-veĭ [!] cu isop, și mă voĭ curăți (Ps. 51, 9). Bot. Un copăcel labiat aromatic care se întrebuința odată în medicină (hyssópus officinális). V. melisă, mintă și săpun.

isop (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ISÓP (‹ sl.) s. m. Arbust odorant, de dimensiuni mici, din familia labiatelor, originar din regiunea mediteraneană, cu frunze opuse, liniar-alungite, flori albastru închis, rar roșii sau albe, cultivat ca plantă ornamentală (Hyssopus officinalis). Partea supraterană (exclusiv tulpinile lignificate) conține un ulei eteric, herba hyssopi este folosit pentru ceai în tratarea tusei, a bolilor de plămâni și a reumatismului.

isop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
isóp s. m., pl. isópi

isop (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
isop m. plantă aromatică din familia labiatelor (Hyssopus).

isop (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ISÓP, isopi, s. m. Mic arbust exotic cu flori albastre, mai rar roșii sau albe, cultivat la noi ca plantă ornamentală (Hyssopus officinalis). — Din sl. isopu.